Sat, comuna Dîngeni, situat la doi km sud, sud-est de reşedinţa comunei.
Cea dintâi menţiune, sub denumirea „Odaia Hulub”, este din anul 1871[1].
Satul Hulub, întemeiat la 10 noiembrie 1878[2] pe partea de nord-vest a moşiei Truşeşti, care a fost în stăpânirea Patriarhiei din Ierusalim şi în preajma anului 1864 era în administrarea unor călugări greci. Odaia (acareturile) călugărilor greci se afla pe partea de vest a actualului sat, numit şi Hulubu Vechi.
Numele satului este derivat de la antroponimul Hulub, la origine un supranume.
Cea dintâi menţiune documentară a moşiei, pe care s-a înfiinţat satul Hulubul, datează din 3 aprilie 1439[3], şi atunci purta numele Bărsumeni, care alternează în documente cu formele Bârsomeni şi Bursumeni, cu un şir de stăpâni, până a ajuns în stăpânirea mănăstirească. La sat, moşia Bursumeni se învecina cu Dumitranii, tot pe dreapta Jijiei.
După secularizarea averilor mănăstireşti, această moşie a trecut în proprietatea statului, fiind arendată lui Emanoil Enăşescu, stăpân în moşia Buhăceni[4]. Satul Hulubul s-a înfiinţat prin împroprietărirea unui număr de 220 familii cu câte trei fălci (4,28 ha). Familiile împroprietărite aici proveneau din satele din zonă: 32 familii din Dîngeni, 21 familii din Buimăceni, 44 familii din Băbiceni, 61 familii din Brăteni, 18 familii din Dobârceni, 29 familii din Şoldăneşti şi 15 familii din Durneşti[5].
La data delimitării proprietăţilor sătenilor se stabilesc şi locurile pentru biserică, casa preotului şi şcoală, câte 24 prăjini (0,429 ha) pentru fiecare şi câte 6 fălci (8,58 ha) în ţarină, pentru biserică şi şcoală[6]. Cel dintâi preot pentru satul Hulubul a fost D. Theodorescu, care este menţionat în comisia ad-hoc din 1878[7]. La 2 ianuarie 1881 este hirotonit preot pentru parohia Hulubul Anghel Botez, care începe construirea bisericii cu zid din cărămidă, pe temelie de piatră, în formă de corabie. Biserica s-a sfinţit la 21 mai 1891, iar catapeteasma, icoanele, stranele şi alte obiecte s-au adus de către preotul Anghel Botez de la biserica din satul Buneni.
Preoţii slujitori: D. Theodorescu, Anghel Botez, V. Hruşcă, V. Botnarencu, V. Ghimpu, Const. Ghervan.
Şcoala din satul Hulubul s-a înfiinţat la data de 3/12 decembrie 1883[8], probabil cu învăţătorul Cristian Bogdan[9] şi a funcţionat cu clasele I-IV în casele săteanului Amariţei Constantin. Local propriu pentru şcoală s-a construit în anul 1896, căruia i s-a adăugat în anul 1964 încă două săli de clasă, şcoala funcţionând cu clasele I-VII, apoi cu clasele I-VIII din 1964.
[1] D. Frunzescu, Dicţionarul topografic şi statistic al României, Bucureşti, 1871, p. 237.
[2] Arhivele Statului Botoşani, Fond Prefectura Judeţului Botoşani, Dosar 3/1879, fila 27, în continuare ASBt., FPJBt.
[3] Documenta Romaniae Historica, A. Moldova (1384-1448), vol. I, întocmit de A. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1975, p. 273-275. Pentru localizare a se vedea Hotarnica moşiei Dîngeni din 11 sept. 1861 la ASBt., Fond Documentele familiei Mavrocordat, nr. 44.
[4] ASBt., FPJBt., Dosar 3/1879, fila 25v.
[5] Ibidem, file 33-41.
[6] Ibidem, fila 232.
[7] Ibidem, fila 27.
[8] Ibidem, Dosar 8/1883, file 172-174.
[9] Ibidem, Dosar 6/1887, fil1 137.
